Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele psihotehnică:

PSIHOTÉHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ. – Din fr. psychotechnique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PSIHOTÉHNICĂ s.f. Disciplină care studiază problemele activității oamenilor (orientarea profesională, organizarea muncii etc.) pe baza datelor psihofiziologiei și ale psihologiei experimentale. [Gen. -cii. / < fr. psychotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme

PSIHOTÉHNICĂ (‹ fr. {i}) s. f. (În sens larg) Aplicarea psihologiei în studiul problemelor pur practice, precum organizarea muncii sau publicitate; (în sens strict) ansamblu de procedee științifice sau teste care permit aprecierea relațiilor psihice și motrice ale indivizilor pentru a determina caracterul și, respectiv, timpul de reacție motrică; p. este utilizată în vederea orientării indivizilor către o profesie sau a selectării candidaților pentru o funcție dată și, în mod sistematic, la încorporarea recruților.
Sursa: Dicționar enciclopedic

psihotéhnică s. f., g.-d. art. psihotéhnicii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PSIHOTÉHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ în industrie, comerț, transporturi etc. – Din fr. psychotechnique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

psihotehnică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul psihotehnic

psihotehnica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul psihotehnic