PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Acțiune complexă de investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice pentru cunoașterea particularităților sale psihice specifice. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PSIHODIAGNÓZĂ s.f. Psihodiagnostic. [Pron. -di-a-. / cf. fr. psychodiagnose].
Sursa: Dicționar de neologisme
PSIHODIAGNÓZĂ s. f. ansamblu de tehnici psihologice pentru investigarea și diagnoza psihică a indivizilor sau grupurilor. (< fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)