PSIHASTENÍE, psihastenii, s. f. Formă de nevroză caracterizată prin obsesii și fobii, prin stări de nehotărâre și nesiguranță etc. – Din fr. psychasthénie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PSIHASTENÍE s.f. Stare psihică morbidă, manifestată prin nehotărâre extremă, obsesii și fobii. [Gen. -iei. / < fr. psychasthénie, cf. gr. psyche – suflet, astheneia – slăbiciune].
Sursa: Dicționar de neologisme
PSIHASTENÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin stări de nehotărâre extremă, obsesii și fobii. (< fr. psychasthénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PSIHASTENÍE (‹ fr.; {s} psih- + gr. asthenia „slăbiciune”) s. f. Formă de nevroză caracterizată prin indecizie, timiditate scrupule excesive, ipohondrie, nesiguranță de sine, obsesii și fobii. Termen propus de Pierre Janet.Sursa: Dicționar enciclopedic !psihasteníe (psi-has-/psih-as-) s. f., art. psihastenía, g.-d. art. psihasteníei; pl. psihasteníi, art. psihasteníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PSIHASTENÍE, psihastenii, s. f. Formă de nevroză caracterizată prin obsesii și fobii, prin stări de nehotărâre și nesiguranță etc. – Din fr. psychasthénie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)