PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + problemă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PSEUDOPROBLÉMĂ s.f. Falsă problemă. [Cf. fr. pseudoproblème].
Sursa: Dicționar de neologisme
PSEUDOPROBLÉMĂ s. f. falsă, pretinsă problemă. (< fr. pseudoproblème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pseudoproblémă (pse-u-do-pro-) s. f., g.-d. art. pseudoproblémei; pl. pseudoproblémeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + problemă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)