PRÁȘILĂ, prașile, s. f. (Pop.) Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a práșilă f., pl. e (sîrb. prašina, praf, colb. V. prășesc). Prașă, prășit: mergem la prașilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
práșilă s. f., g.-d. art. práșilei; pl. práșileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pràșilă f. săparea porumbului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRÁȘILĂ, prașile, s. f. Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă, neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prăsílă f., pl. e (slav *prasilo, sîrb. prasiti, cu acelașĭ sufix ca´n tocilă). Reproducere, înmulțire (la animale și plante): găinĭ bune de prăsilă. Animale saŭ plante prăsite.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prăsílă s. f., g-d. art. prăsílei; pl. prăsíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prăsilă f. progenitură, rassă (vorbind mai ales de animale).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă, neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prăsílă f., pl. e (slav *prasilo, sîrb. prasiti, cu acelașĭ sufix ca´n tocilă). Reproducere, înmulțire (la animale și plante): găinĭ bune de prăsilă. Animale saŭ plante prăsite.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prăsílă s. f., g-d. art. prăsílei; pl. prăsíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prăsilă f. progenitură, rassă (vorbind mai ales de animale).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PRĂȘÍLĂ s. f. v. prașilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRĂȘÍLĂ s. f. v. prașilă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)