PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prunculéț, prunculéți, s.m. (pop.) 1. pruncușor, pruncuț, plod; sugar, sugaci. 2. fiu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)