Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele prozodie:

PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROZODÍE s. f. parte a poeticii care studiază versificația sub raportul structurii versurilor, al accentelor și cantităților vocale din vers. (< fr. prosodie, lat., gr. prosodia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prozodie f. 1. pronunțarea regulată a vorbelor, conform accentului și cantității; 2. totalitatea regulelor relative la compozițiunea versurilor greco-latine; 3. carte ce conține expunerea acestor regule.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al lungimii silabelor unui vers. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodia, fr. prosodie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)