PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PROTÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ține de proton. 2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr. protonique].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROTÓNIC1, -Ă adj. al protonului. (< fr. protonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PROTÓNIC2, -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr. protonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*protónic, -ă adj. (compus din vgr. pró, în ainte [!], și tónos, ton. V. tonic). Gram. Care e pus în aintea accentuluĭ: vocala protonică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protóniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)