*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROTÉZĂ s.f. 1. Aparat, piesă care înlocuiește un organ (sau o parte dintr-un organ) al corpului. ♦ Înlocuire chirurgicală a unui organ cu o piesă artificială. 2. (Fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. [Var. prosteză s.f. / < fr. prothèse, cf. gr. prosthesis].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROTÉZĂ s. f. 1. aparat, piesă medicală care înlocuiește un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului. ♦ ~ dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă. 2. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. (< fr. prothèse, lat., gr. prosthesis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*protéză f., pl. e (vgr. próthesis, proĭect, confundat cu prósthesis, adaus). V. prosteză.
Sursa: Dicționaru limbii românești
protéză (înlocuitor al unui organ/membru) s. f., g.-d. art. protézei; pl. protézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
proteză f. 1. Gram. adăogarea unei litere inițiale fără a schimba sensul: alămâie, amiros; 2. operațiune chirurgicală prin care un organ absent e înlocuit cu altul: proteză dentară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)