PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROTECTORÁT s.n. Formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. ♦ Regiune, țară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROTECTORÁT s. n. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. (< fr. protectorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*protectorát n., pl. e (d. protector; fr. protectorat). Demnitatea de protector, vorbind de titlu purtat de Cromwell și fiu luĭ (1653-1658). Situațiunea unuĭ stat pus supt [!] autoritatea altuĭ stat, maĭ ales în privința afacerilor externe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
protectorát s. n., pl. protectoráteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită protectorat n. 1. demnitate de protector: protectoratul lui Cromwel; 2. drept de protecțiune, sprijin ce un stat mare dă altuia mai mic în virtutea unei convențiuni: protectoratul Rusiei asupra Principatelor (1822—1848).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat fața de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector, ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROTECTORÁT s.n. Formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. ♦ Regiune, țară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROTECTORÁT s. n. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. (< fr. protectorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*protectorát n., pl. e (d. protector; fr. protectorat). Demnitatea de protector, vorbind de titlu purtat de Cromwell și fiu luĭ (1653-1658). Situațiunea unuĭ stat pus supt [!] autoritatea altuĭ stat, maĭ ales în privința afacerilor externe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
protectorát s. n., pl. protectoráteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită protectorat n. 1. demnitate de protector: protectoratul lui Cromwel; 2. drept de protecțiune, sprijin ce un stat mare dă altuia mai mic în virtutea unei convențiuni: protectoratul Rusiei asupra Principatelor (1822—1848).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat fața de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector, ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)