PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROSCRÍPTOR s.m. Cel care făcea proscripțiile. [< lat. proscriptor, cf. fr. proscripteur].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROSCRÍPTOR s. m. cel care hotăra proscripțiile. (< lat. proscriptor, fr. proscripteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*proscriptór m. (lat. proscriptor). Proscriitor, acela care proscrie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!proscríptor (rar) (pros-crip-/pro-scrip-) s. m., pl. proscríptoriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o prescripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)