PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRÓRĂ/PRÓVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it. prora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα.Sursa: Dicționarul etimologic român *próră f., pl. e (lat. prora, d. vgr. próra, d. pró, în ainte [!], și oráo, văd). Provă, bot de corabie. V. pupă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită proră f. partea dinainte a corăbiei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s.f] – Din it. prora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)