Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele promulga:

PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PROMULGÁ vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROMULGÁ vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

promulgà v. a publica o lege cu formele cerute.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestân- du-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)