PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. – Din fr. proliférer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROLIFERÁ vb. I. intr. (Biol.; despre celule, țesuturi, organisme) A se înmulți, a se reproduce, a procrea. ♦ (Fig.) A se înmulți exagerat și rapid. [< fr. proliférer, cf. lat. proles – copil, ferre – a purta].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROLIFERÁ vb. intr. 1. (despre celule, țesuturi) a se înmulți. 2. (despre organisme) a se reproduce; a procrea. 3. (fig.) a se înmulți exagerat de rapid. (< fr. proliférer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
prolifera - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul prolifer
proliferă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul prolifer