Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele prolepsă:

PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Figură de stil sau de retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale adversarului. – Din fr. prolepse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PROLÉPSĂ s.f. Figură retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale adversarului. [Cf. fr. prolepse, gr. prolepsis – anticipare].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROLÉPSĂ s. f. 1. evocare în avans a unui eveniment ulterior. 2. procedeu în a plasa un cuvânt în propoziția care precedă pe cea în care ar trebui să fie. 3. figură retorică prin care se previne o obiecție; precepție. (< fr. prolepse, gr. prolepsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*prolépsă f., pl. e (vgr. prólepsis, anticipare. V. cata- și epi-lepsie, si-lepsă). Ret. Anticipațiune, figura pin [!] care previĭ o obiecțiune. Med. Acces de frigurĭ care apare în ainte [!] de a fi trecut altu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prolépsă s. f., g.-d. art. prolépsei; pl. prolépse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Procedeu stilistic care constă în enunțarea unei obiecții pe care un adversar ar putea să o ridice și în combaterea ei anticipată. – Din fr. prolepse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

prolepsă f. figură de retorică prin care se preîntâmpină obiecțiunile adversarului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Procedeu stilistic care constă în enunțarea unei obiecții pe care un adversar ar putea să o ridice și în combaterea ei anticipată. – Din fr. prolepse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)