Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele proiecție:

PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu de reprezentare pe o hartă a suprafeței pământului sau a unei porțiuni din suprafața pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Pr.: pro-iec-.Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PROIÉCȚIE s.f. 1. Imagine plană a unui obiect din spațiu, realizată potrivit anumitor reguli geometrice. ♦ Operație prin care se obține o astfel de imagine. ♦ Proiecție cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă. 2. Reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui focar luminos a imaginilor înregistrate pe un film. [Gen. -iei, var. proiecțiune s.f. / cf. fr. projection, lat. proiectio].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROIÉCȚIE s. n. 1. imagine plană a unui obiect din spațiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operație prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care ființa umană transpune în activitățile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente și motivații. (după fr. projection, lat. proiectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PROÍECȚIE (‹ lat., fr.) s. f. 1. (MAT.) Operație de reprezentare a unui corp geometric pe un plan sau a unei figuri plane pe o dreaptă: concr. corp, figură astfel reprezentate. ◊ P. ortogonală = p. în care unghiul format de dreapta care coboară dintr-un punct arbitrar al corpului de proiectat cu dreapta de p. este un unghi drept. ◊ P. stereografică = operație prin care punctele unei sfere se proiectează pe un plan tangent la sferă, proiectanta pornind din punctul diametral opus punctului de tangență și trecând prin punctul arbitrar al sferei. 2. (TOPOGR.) P. cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului, în care fiecărui punct de pe glob îi corespunde un punct de pe planul de p. După caracterul deformațiilor survenite, deoarece elipsoidul este o suprafață nedesfășurabilă, se deosebesc: p.c. conforme, care păstrează nedeformate unghiurile, p.c. echivalente, care păstrează nedeformate suprafețele, și p.c. arbitrare, care deformează și unghiurile și suprafețele. Cele mai cunoscute p.c. sunt: p. azimutală neperspectivă polară Postel, care păstrează nedeformate distanțele în sensul meridianelor; p. cilindrică Mercator, care este conformă, iar deformările de suprafețe cresc foarte mult o dată cu latitudinea; p. conică dreaptă Ptolemeu, la care deformările cresc o dată cu depărtarea de paralela de tangentă; p. cilindrică transversală Gauss, care este conformă, cilindrul fiind tangent la un meridian, iar proiectarea se face pe fuse de 6º long.; în această p. a fost construit harta de bază a României; p. pseudocilindrică Mollweide, care este echivalentă; p. Grinten, care nu are deformări în regiunea ecuatorială, dar are deformări în regiunea polară; este utilizată în construirea planigloburilor. În prezent se folosește pe scară largă sistemul U.T.M. (Universal Traverse Mercator), sistem preluat recent și de România. 3. Acțiunea de a proiecta (4); concr. imagine obținută pe ecran prin această operație. ◊ Aparat de p. v. aparat. 4. (În psihanaliză) Mecanism de apărare a eului prin care atribuim altora însușiri și trăiri pe care nu le putem accepta la noi înșine.
Sursa: Dicționar enciclopedic

proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)