PROÉRESIS s. n. (Grecism înv.) Bunăvoință, intenție bună, generozitate. [Var.: proéres s. n.] – Din ngr. proéresis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a proéres(is) n., pl. urĭ (ngr. proéresis, vgr. pro-airesis. V. eres). Sec. 18-19. Voĭe, bună-voință. – Și azĭ fam. (Mold.) proés: de bun proesu meŭ (de bună voĭa mea). Și proís (Șez. 30, 168). V. măgan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
proéresis (gr.)/proéres (înv.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROERESÍS s. n. (Înv.) Bunăvoință, intenție bună, generozitate. [Var.: proéres s. n.] – Din ngr. proéresis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)