PROÉRES s. n. v. proeresis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a proerés (-suri), s. n. – Intenție bună, bunăvoință. – Var. proeresis. Ngr. προαίρεσις (Tiktin). Sec. XIX, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
proeres n. bună intențiune (vorbă ieșită dîn uz): mai adaog de bun proeresul meu AL. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROÉRES s. n. v. proeresis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)