PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROCURÁRE s.f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. [< procura].
Sursa: Dicționar de neologisme
procuráre s. f., g.-d. art. procurắrii; pl. procurắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei.; – V. procura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
procurare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul procura