Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele procesiune:

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROCESIÚNE s. f. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni. ◊ (p. ext.) convoi, cortegiu; alai. (< fr. procession, lat. processio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*procesiúne f. (lat. pro-cessio, -ónis. V. cesiune, suc-cesiune). Mers solemn al uneĭ mulțimĭ: procesiune religioasă, patriotică. Fig. Fam. Lung șir de persoane în mers: o procesiune de creditorĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

procesi(un)e f. 1. ceremonie religioasă condusă de preoți cari merg în ordine, făcând rugăciuni sau cântând imnuri de laudă; 2. lung șir de persoane cari pășesc în rând una după alta.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)