PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a proțăpit, -ă, proțăpiți, -te adj. care este fixat; nemișcat; țeapănSursa: Dicționar de argou al limbii române
proțăpit a. și adv. fig. țeapăn.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
proțăpit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul proțăpi