PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a priveghére f. Acțiunea de a priveghea. Serviciŭ religios noaptea în ajunu marilor sărbătorĭ (cum se face la Ĭașĭ în ajunul zileĭ sfinteĭ Paraschiva). – Vechĭ pre-. V. denie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită priveghere f. 1. acțiunea de a priveghea și rezultatul ei; 2. a doua slujbă a nopții: călugării sunt datori a lua parte la privegherile de noapte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
priveghere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul priveghea
priveghere - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul privegher
priveghere - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul privegher