primíții s.f. pl. (înv.) 1. primele roade ale pământului (aduse de cineva ca prinos); prinoase, trufandale, pârgă. 2. primele producții. 3. (fig.) început, debut.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
*primíțiĭ f. pl. (lat. primitiae). Trufandale, primele roade. Fig. Debut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
primiții f. pl. 1. primele roade, prinoase; 2. fig. prima producțiune intelectuală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
primiții - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, articulat - pentru cuvantul primit
primitii - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul primiti