Am găsit 32 de definiții pentru cuvantul/cuvintele primat:

PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIMÁT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRIMÁT s.n. Întâietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRIMÁT1 s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRIMÁT2 I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

1) *primát n., pl. urĭ (lat. primatus). Calitatea de primat (de superior în rang). V. întîĭetate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *primát adj. m. (lat. primas, -átis). Epitet al mitropolituluĭ din Bucureștĭ față de cel din Ĭașĭ în ainte [!] de marele războĭ. Subst. Prelat superior în rang: arhiepiscopu Lyonuluĭ era primatu Galiilor, primatu vechiĭ Româniĭ e azĭ patriarh. S. n., pl. e (subînț. „animal”) orĭ f., pl. e (subînț. ființă). Zool. Animale din clasa cea maĭ înaltă, în care se consideră maĭmuțele și omu. V. mamifere.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!primát1 s. m., pl. primáți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

primát2 (primordialitate) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Primat a. și m. 1. primul arhiereu într’o țară; 2. în special, titlul Mitropolitului în București: Mitropolitul primat al României.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, arboricole și omnivore, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIMÁT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRIMÁT s.n. Întâietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRIMÁT1 s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRIMÁT2 I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

1) *primát n., pl. urĭ (lat. primatus). Calitatea de primat (de superior în rang). V. întîĭetate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *primát adj. m. (lat. primas, -átis). Epitet al mitropolituluĭ din Bucureștĭ față de cel din Ĭașĭ în ainte [!] de marele războĭ. Subst. Prelat superior în rang: arhiepiscopu Lyonuluĭ era primatu Galiilor, primatu vechiĭ Româniĭ e azĭ patriarh. S. n., pl. e (subînț. „animal”) orĭ f., pl. e (subînț. ființă). Zool. Animale din clasa cea maĭ înaltă, în care se consideră maĭmuțele și omu. V. mamifere.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!primát1 s. m., pl. primáți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

primát2 (primordialitate) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Primat a. și m. 1. primul arhiereu într’o țară; 2. în special, titlul Mitropolitului în București: Mitropolitul primat al României.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, arboricole și omnivore, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

primat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul prima