PREȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoștință despre ceea ce se va întâmpla în viitor, atribuită divinității. – Pre1- + știință (după fr. prescience).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREȘTIÍNȚĂ s. f. previziune; cunoaștere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinității. (după fr. préscience)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!preștiínță (preș-ti-/pre-ști-) s. f., g.-d. art. preștiínțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită preștiință f. cunoașterea celor viitoare, unul din atributele divinității.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere proprie lui Dumnezeu, în virtutea omniscienței sale, a actelor viitoare. ♦ P. ext. Cunoașterea evenimentelor viitoare prin mijloace misterioase, diferite de cele ale gândirii normale, care permit previziunea. – Pre1- + știință (după fr. prescience).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)