Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele pretendent:

PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră să ajungă la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PRETENDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care pretinde, care aspiră la ceva. // s.m. Cel care aspiră la mâna unei femei. [Var. pretendant, -ă s.m.f. / cf. fr. prétendant, it. pretendente].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRETENDÉNT, -Ă I. s. m. f. cel care pretinde, care aspiră la ceva. II. s. m. bărbat care aspiră la mâna unei femei. (< fr. prétendant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*pretendént, -ă s. (lat. prae-téndens, -éntis, part. d. prae-téndere, a întinde înainte, de unde și fr. prétendre și part. prétendant. V. tind, în-tind). Care pretinde ceva, care aspiră la ceva. S. m. Acela care pretinde că are drepturĭ și aspiră să ocupe un tron: Don Carlos era pretendent la tronu Spaniiĭ. Acela care aspiră la mîna (căsătoria) uneĭ femeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pretendént s. m., pl. pretendénți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pretendent m. 1. cel ce pretinde la o demnitate, la o funcțiune; 2. principe care pretinde că are drepturi la un tron ocupat de altul; 3. cel ce aspiră la mâna unei femei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)