Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele presupus:

PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

presupus n. presupunere, bănueală (NEGR.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

presupus n. presupunere, bănueală (NEGR.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

presupus - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul presupune