PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRESTÁNȚĂ s.f. Ținută, atitudine demnă, impunătoare. [Cf. it. prestanza, fr. prestance].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRESTÁNȚĂ s. f. ținută, atitudine demnă, impunătoare. (< fr. prestance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*prestánță f., pl. e (fr. prestance, it. -anza, d. lat. praestantia, superioritate a persoanelor orĭ a lucrurilor. V. constanță). Ținută impunătoare orĭ marțĭală: prestanța luĭ Ludovic XIV, a luĭ Murat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prestánță s. f., g.-d. art. prestánțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prestanță f. atitudine impunătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
prestantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul prestant
prestanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul prestant