Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele prepeliță:

PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


prépeliță (prépelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica.Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare).
Sursa: Dicționarul etimologic român

prépeliță f., pl. e (bg. prĭepelica, sîrb. prepelica, rus. pérepel, masculu prepelițeĭ, și perepëlka, femeĭa prepelițeĭ, rut. perepela, perepelyca, ceh. prepel, prepelice, prepelka, krepeláć krepelák [V. pitpalac] și krepelice, d. vsl. prĭepelĭ și plĭepelica, prepeliță). O păsărică galinacee călătoare maĭ mică de cît [!] păturnichea [!] și foarte căutată de vînătorĭ p. carnea eĭ gustoasă. A fi apucat prepelița de coadă, a fi beat. – Și prepelíță (nord).
Sursa: Dicționaru limbii românești

PRÉPELIȚĂ (‹ bg., scr.) Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de c. 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă. Sin. pitpalac (2). O varietate domestică (p. japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în alimentația dietetică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepeliță f. păsărică trecătoare din ordinul galinaceelor, are glas plăcut dar monoton, se vânează pentru carnea-i delicată (Tetrao cothurnix); fam. a prinde prepelița de coadă, Mold. a se îmbăta. [Slav. PREPELIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galina- ceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelița] – Din bg., sb. prepelica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

prépeliță (prépelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica.Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare).
Sursa: Dicționarul etimologic român

prépeliță f., pl. e (bg. prĭepelica, sîrb. prepelica, rus. pérepel, masculu prepelițeĭ, și perepëlka, femeĭa prepelițeĭ, rut. perepela, perepelyca, ceh. prepel, prepelice, prepelka, krepeláć krepelák [V. pitpalac] și krepelice, d. vsl. prĭepelĭ și plĭepelica, prepeliță). O păsărică galinacee călătoare maĭ mică de cît [!] păturnichea [!] și foarte căutată de vînătorĭ p. carnea eĭ gustoasă. A fi apucat prepelița de coadă, a fi beat. – Și prepelíță (nord).
Sursa: Dicționaru limbii românești

PRÉPELIȚĂ (‹ bg., scr.) Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de c. 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă. Sin. pitpalac (2). O varietate domestică (p. japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în alimentația dietetică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prepeliță f. păsărică trecătoare din ordinul galinaceelor, are glas plăcut dar monoton, se vânează pentru carnea-i delicată (Tetrao cothurnix); fam. a prinde prepelița de coadă, Mold. a se îmbăta. [Slav. PREPELIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galina- ceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelița] – Din bg., sb. prepelica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)