Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele prenume:

PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius; 2. azi, nume de botez.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)