Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele preliminar:

PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PRELIMINÁR, -Ă adj. Care precedă o acțiune, un fapt (servind pentru lămurirea și pentru ușurarea înțelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative. [Pl. -re, -rii, var. preliminariu, -ie adj. / < fr. préliminaire, cf. lat. prae – înainte, limen – prag].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRELIMINÁR, -Ă I. adj. care precedă sau pregătește o acțiune, un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive. (< fr. préliminaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*preliminár, -ă adj. (lat. prae-liminaris, d. prae-, înainte, și limen, liminis, prag). Care precede preparînd obĭectu principal: noțiunĭ preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare, preparativele: preliminarele păciĭ. Adv. În mod preliminar. – Sin. cu prealabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

preliminár adj. m., pl. preliminári; f. prelimináră, pl. prelimináre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

preliminar a. care precede obiectul principal: observațiuni preliminare. ║ n. ceeace precede obiectul principal: preliminare de pace.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRELIMINÁR, -Ă adj. Care precedă o acțiune, un fapt (servind pentru lămurirea și pentru ușurarea înțelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative. [Pl. -re, -rii, var. preliminariu, -ie adj. / < fr. préliminaire, cf. lat. prae – înainte, limen – prag].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRELIMINÁR, -Ă I. adj. care precedă sau pregătește o acțiune, un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive. (< fr. préliminaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*preliminár, -ă adj. (lat. prae-liminaris, d. prae-, înainte, și limen, liminis, prag). Care precede preparînd obĭectu principal: noțiunĭ preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare, preparativele: preliminarele păciĭ. Adv. În mod preliminar. – Sin. cu prealabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

preliminár adj. m., pl. preliminári; f. prelimináră, pl. prelimináre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

preliminar a. care precede obiectul principal: observațiuni preliminare. ║ n. ceeace precede obiectul principal: preliminare de pace.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)