Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele preget:

PRÉGET s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, întrerupere a unei activități; răgaz, tihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


1) préget n., pl. e (d. a pregeta, ca cuget d. a cugeta). Ezitare, șovăire: plecațĭ fără preget !
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) préget, a v. tr. (lat. *prae-agito, *prae-igĭto, *praegito, mă gîndesc înainte, compus [ca și cógito] al luĭ ágito, -áre, a agita. După Dens., d. lat. *pigritare, cl. -ari, a se lenevi, de unde, pin [!] met., pregetare). Vechĭ. Ezit, șovăĭesc, mă codesc, mă gîndesc dacă trebuĭe să fac orĭ nu: a pregeta binele sufletuluĭ, osteneala. Azĭ. V. intr. Nu pregeta să plecĭ, a pleca.
Sursa: Dicționaru limbii românești

préget (pop.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

preget n. zăbavă: fără preget.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PREGÉT s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, înterupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

preget - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul pregeta

preget - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul pregeta