PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREEXISTÉNT, -Ă adj. Care preexistă. [Cf. fr. préexistant].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREEXISTÉNT, -Ă adj. care preexistă. (< fr. préexistant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*preexistént, -ă adj. (mlat. praeexsístens, -éntis). Care există din ainte [!]: plantele-s preexistente animalelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită preexistent a. care există înainte de altul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééxistant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)