PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREDOMINÁNȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREDOMINÁNȚĂ s. f. superioritate, predominare, predominație. (< fr. prédominance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*predominánță f., pl. e (d. predominant, cu sufixu lat. -anță). Acțiunea saŭ caracteru predominant: predominanța științeĭ se accentuĭază.
Sursa: Dicționaru limbii românești
predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită predominanță f. acțiunea și caracterul celor ce predomină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
predominanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul predominant
predominantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul predominant