PREDILECȚIÚNE s.f. v. predilecție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*predilecțiúne f. (lat. praediléctio, -ónis). Preferență [!], ĭubire particulară: a avea predilecțiune pentru muzică. – Și -écție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
predilecți(un)e f. preferință de iubire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a