PREDICATÓR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din fr. prédicateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREDICATÓR s.m. 1. Cel care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unei comunități baptiste. [Cf. it. predicatore, lat. praedicator].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREDICATÓR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
predicator, predicatori s. m. (intl.) avocat.Sursa: Dicționar de argou al limbii române *predicatór, -oáre s. (lat. praedicátor, -óris). Persoană care predică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
predicatór s. m., pl. predicatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită predicator m. cel ce predică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)