PREDETERMINÁȚIE, predeterminații, s. f. (Rar; în unele concepții filozofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PREDETERMINÁȚIE s.f. Predeterminare. [Gen. -iei. / cf. fr. prédétermination, it. predeterminazione].
Sursa: Dicționar de neologisme
PREDETERMINÁȚIE s. f. predeterminare. (< fr. prédétermination)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
predetermináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináțieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PREDETERMINÁȚIE s. f. (Rar; în unele concepții filosofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)