Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele preceda:

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PRECEDÁ vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRECEDÁ vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)