preacuráta adj. f. (după vsl. prĭečista). Precista, Maĭca Domnuluĭ, imaculata fecĭoară. – Se scrie și prea curata și prea-curata.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*Preacuráta s. propriu f., g.-d. PreacuráteiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Preacurata f. imaculata Fecioară. [Modelat după slavicul Precista].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
preacurata - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul preacurat
preacurată - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul preacurat