PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prânzuléț, prânzuléțe, s.n. 1. (înv. și reg.) prânz modest, dejun superficial; prânzuc, prânzișor, prânzuț. 2. (reg.) pomană.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -ulei.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)