POSMÁG, posmagi, s. m. (Reg.) Pâine uscată (tăiată felii). ♦ (La sg.) Pesmet. – Din sl. posmagŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a posmág (posmági), s. n. – Pesmet, pîine uscată. Mag. peszmeg sau v. rus. posmagŭ (Cihac, II, 277; Conev 87), cf. pesmet. – Der. posmăgi, vb. refl. (a se ofili, a se usca, a se stafidi, a se prăji); posmăgeală, s. f. (prăjire).Sursa: Dicționarul etimologic român
posmág m. (vsl. posmagŭ, posmag, galetă, bucată de pîne [!]. Cp. cu pesmet). Est. Pesmet, biscot. – Și -ác (Cov.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
posmág (reg.) s. m., pl. posmágiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită posmag m. Mold. pesmet: un hambar plin cu posmagi CR. [Slav. POSMAGŬ (v. pesmet)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POSMÁG, posmagi, s. m. (Reg.) Pâine uscată (tăiată felii). ♦ (La sg.) Pesmet. – Din sl. posmagŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) poșmág s.n. (reg.) căpiță de fân.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme