POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a poznáș, -ă adj. (d. poznă). Care face pozne, ghiduș, glumeț, comic. Care poate oferi surprize neplăcute: încet cu acest cal, că-ĭ cam poznaș. – Și poznít (est).
Sursa: Dicționaru limbii românești
poznáș (pop., fam.) adj. m., pl. poznáși; f. poznáșă, art. poznáșa, pl. poznáșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită poznaș a. și m. Mold. 1. păcăliciu, caraghios: poznașa asta de lume AL. 2. care joacă feste altuia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hazos, amuzant. ♦ (Adverbial) În mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)