POVĂȚUITÓR, -OÁRE, povățuitori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește. ♦ Ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător. [Pr.: -țu-i-] – Povățui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a povățuitór (pop.) (-țu-i-) s. m., pl. povățuitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
povățuitor m. cel ce povățuiește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POVĂȚUITÓR, -OÁRE, povățuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.; adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumă, călăuzește. ♦ Ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător. [Pr.: -țu-i-] – Povățui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)