POVÍDLĂ, povidle, s. f. (Reg.) Magiun. – Din ucr. povydlo, pol. powidla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a povídlă (povídle), s. f. – (Mold.) Marmeladă. Pol. powidło (Cihac, II, 284).Sursa: Dicționarul etimologic român
povídlă f., pl. e (pol. powidla). Est. Marmeladă, magĭun, lictar, pastă de prune orĭ de zarzăre. – Și povirlă (ca mocirlă d. moczydlo). V. chitonag 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
povídlă (reg.) (-vi-dlă) s. f., g.-d. art. povídlei; (sorturi) pl. povídleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită povidlă f. Mold. magiun de prune: dă-mi o bucată de pâine cu povidlă AL. [Pol. POWIDLA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POVÍDLĂ, povidle, s. f. (Reg.) Magiun. – Din ucr. povydlo, pol. powidla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)