POTÚRI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe pulpe (cu obiele), împodobiți pe margini cu găitane, purtați astăzi de țăranii din unele regiuni, iar odinioară de arnăuți și de haiduci. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a potúri s. m. pl. – Pantaloni orientali de postav alb cu fireturi. – Mr. puturi, megl. potur. Tc. potur (Șeineanu, II, 288; Loebel 77; Lokotsch 1678), cf. bg. potura (Conev 83), sb. potur.Sursa: Dicționarul etimologic român
potúrĭ m. pl. (turc. [sîrb. bg.] potur). Munt. Un fel de șalvarĭ ornațĭ cu cusuturĭ [!] și găitane și strînșĭ pe pulpe pe care-ĭ purtaŭ boĭerinașiĭ și maĭ ales arnăuțiĭ, surugiiĭ și haĭduciĭ. Azĭ. Mold. Pantalonĭ de blană de oaĭe, meșinĭ. V. bernevecĭ și tuzlucĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
potúri (pantaloni) (înv., pop.) s. m. pl.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită poturi m. pl. 1. un fel de nădragi largi ce-i purtau od. boiernașii, mai ales arnăuții și haiducii: cu doisprezece panduri, cu ghebe și cu poturi POP.; 2. azi, nădragi țărănești ce se închid cu copci, strânși pe picior, cu marginile garnisite cu găitane și cusături. [Turc. POTUR].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POTÚRI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe picior, ornamentați cu găitane, purtați de amăuți și de haiduci, iar astăzi de țărani din unele regiuni din sudul țării. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
poturi - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pot
poturi - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pot