POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a potricálă2, potricále, s.f. (reg.) fotografie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
potricálă (-ắli), s. f. – Priboi, sulă. Sl. protykati „a găuri” (Cihac, II, 282; Tiktin), cf. slov. pretikalo, rus. protykalo. – Der. potricăli, vb. (a găuri).Sursa: Dicționarul etimologic român potricálă f., pl. e (vsl. rus. pro-tykalo, d. pro-tykati, a perfora. V. poticală). Preducea, zamba, sulă cilindrică care se bate cu cĭocanu ca să perforeze curelele saŭ urechile vitelor care trebuĭe însemnate. (Poate fi și un clește numit perforator).
Sursa: Dicționaru limbii românești
potricálă, -e, s.f. – 1. Unealtă de oțel cu vârful ascuțit; priboi, sulă. 2. Gaură, semn în urechea oii (ALR 1956: 404). – Din rus. potykati „a găuri” > rus. protykalo.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
potricálă (înv., reg.) (po-tri-) s. f., g.-d. art. potricálei; pl. potricáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită potricală f. unealtă de făcut găuri rotunde în pânză, în urechile vitelor, etc. [Abstras din potricălì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură mică făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a potricálă2, potricále, s.f. (reg.) fotografie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
potricálă (-ắli), s. f. – Priboi, sulă. Sl. protykati „a găuri” (Cihac, II, 282; Tiktin), cf. slov. pretikalo, rus. protykalo. – Der. potricăli, vb. (a găuri).Sursa: Dicționarul etimologic român potricálă f., pl. e (vsl. rus. pro-tykalo, d. pro-tykati, a perfora. V. poticală). Preducea, zamba, sulă cilindrică care se bate cu cĭocanu ca să perforeze curelele saŭ urechile vitelor care trebuĭe însemnate. (Poate fi și un clește numit perforator).
Sursa: Dicționaru limbii românești
potricálă, -e, s.f. – 1. Unealtă de oțel cu vârful ascuțit; priboi, sulă. 2. Gaură, semn în urechea oii (ALR 1956: 404). – Din rus. potykati „a găuri” > rus. protykalo.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
potricálă (înv., reg.) (po-tri-) s. f., g.-d. art. potricálei; pl. potricáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
potricală f. unealtă de făcut găuri rotunde în pânză, în urechile vitelor, etc. [Abstras din potricălì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură mică făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)