POȚIÚNE, poțiuni, s. f. Nume generic dat medicamentelor lichide care se iau (în doze mici) pe cale bucală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. potion, lat. potio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POȚIÚNE s.f. Medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. potion, lat. potio].
Sursa: Dicționar de neologisme
POȚIÚNE s. f. medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală. (< fr. potion, lat. potio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*poțiúne f. (lat. pótio, -ónis, acțiunea de a bea, băutură, din răd. pot, de unde vine și potabil, potir și adăpoĭ). Med. Medicament intern lichid.
Sursa: Dicționaru limbii românești
poțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. poțiúnii; pl. poțiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POȚIÚNE, poțiuni, s. f. Nume generic dat medicamentelor lichide care se iau (în doze mici) pe cale bucală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. potion, lat. potio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)