POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a postelnicél m., pl. eĭ (d. postelnic). Pl. Funcționarĭ pușĭ supt [!] comanda postelniculuĭ. V. slujitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
postelnicél s. m., pl. postelnicéi, art. postelnicéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la Curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)