POPÓTĂ, popote, s. f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri; local unde se află o astfel de cantină. – Din fr. popote.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POPÓTĂ s.f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri. [Pl. -te. / < fr. popote].
Sursa: Dicționar de neologisme
POPÓTĂ s. f. cantină pentru ofițeri și subofițeri. (< fr. popote)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*popótă f., pl. e (fr. popote). Masa comună a ofițerilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
popótă s. f., g.-d. art. popótei; pl. popóteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită popotă f. masă luată în comun (la militari).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POPÓTĂ, popote, s. f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri; local unde se află o astfel de cantină. – Din fr. popote.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
popoțá1, popoțéz, vb. I (reg.) a (se) împopoțona.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
popoțá2, popoțéz, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. (despre oameni) a întărâta, a înverșuna, a incita împotriva cuiva.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
popoțà v. a cocoța. V. împopoțà.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a