Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele popândău:

POPÂNDẮU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriței; popândoc (1), popândeț (1) (Citellus citellus).Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemișcat în fața sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeț (2). – Et. nec. Cf. pop1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


popândău, popândăi s. m. (adol.) om naiv / credul / ușor de înșelat.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

popândắu s. m., art. popândắul; pl. popândắi, art. popândắii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

popândău m. momâie: căpițele de fân s´arătau ca niște popândăi ISP. [Derivat din popă: cf. fr. moine bourru, stafie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POPÂNDẮU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada scurtă, dăunător agriculturii; popândoc (1), popândeț (1) (Citellus citellus).Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemișcat în fața sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeț (2). – Cf. pop1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)